Christiania, orasul liber danez: utopie sau o societate alternativa de succes?

Sunt aproape 40 de ani de cand a fost infiintata Christiania, acest cartier al capitalei daneze, Copenhaga. Intemeiata pe ramasitele unei baze militare abandonate, Christiania este un veritabil experiment social si dovada ca oamenii se pot organiza in afara autoritatii formale, creand un neo-trib cu propriile reguli si scopuri.

In 1971, pe 4 septembrie, cativa localnici din apropierea bazei militare au spart gardul acesteia, pentru a folosi terenul parasit ca loc de joaca pentru copiii lor. Cucerirea spatiului a fost o ocazie pentru tinerii din acea vreme sa puna bazele unei noi comunitati. Jacob Ludvigsen, un jurnalist al acelor timpuri, a sprijinit autonomia Christianiei fata de restul orasului si a numit-o “Orasul liber”. Intr-un articol intitulat “Civilii au cucerit orasul interzis al armatei”, el defineste misiunea Christianiei: construirea unei societati de la zero, folosind in acelasi timp cladirile existente. “Pentru cei care simt bataile unei inimi pioniere, nu este nicio urma de indoiala care este scopul Christianiei. Este partea orasului care a fost ascunsa de noi – dar nu si de acum incolo.”

In opozitie cu utilitatea originala a ariei, Christiania este locul unde sunt bineveniti artistii, consumatorii de droguri care nu sunt acceptati de restul societatii si cei care-si doresc sa traiasca dupa propriile legi. Cladirile vechi au fost ocupate, iar cele noi au fost construite din materiale naturale si au o arhitectura simpla, compatibila cu natura din zona. Plantele cresc nestingherite, necontrolate prin pesticide sau alte metode invazive. Peretii caselor sunt impodobiti cu murale colorate, fiecare transmitand un mesaj de pace si libertate.

Rezidentii Christianiei sunt preocupati de o viata simpla, plina de arta si spiritualitate. Sunt pasionati de meditatie si yoga, sprijina toate formele artei si doresc sa mentina o atmosfera pasnica. Orasul are o trupa de teatru, Solvognen, care este recunoscuta international si care organizeaza evenimente in Copenhaga si chiar in Suedia. Printre rezidentii Christianiei se numara asistati sociali, pensionari, imigranti, tineri someri, oamenii fara locuinta, dar cartierul este vizitat constant si de studenti, muzicieni si artisti.

Comunitatea a rezistat atata timp deoarece locuitorii sunt uniti si lupta sa pastreze ideea originala care a pus bazele acestei micro-societati. Desi atmosfera pare degajata si lipsita de impuneri, regulile sunt stricte pentru cei care intra in zona. Sunt interzise violenta si hotia, iar detinerea de arme de foc, cutite sau veste anti-glont nu este permisa. De asemenea, accesul masinilor este restrictionat, fiind acceptate doar cele care aduc provizii sau cateva automobile ale rezidentilor, pentru care au obtinut un mic loc de parcare de la autoritati.

Dupa aproape patru decenii de supravietuire, am putea crede ca acesti oameni au gasit o reteta pentru a trai liberi, departe de normele oficiale. Bineinteles, aceasta este o utopie, deoarece terenul pe care s-au asezat este, in continuare, detinut de Ministerul Apararii, iar guvernul danez nu priveste cu ochi buni sistemul diferit de legi dupa care functioneaza comunitatea. Problema principala o reprezinta consumul de droguri.

In Christiania, pana in anul 2004, traficul de cannabis se desfasura liber pe strada Pusher din orasel. Existau tarabe viu colorate, de unde oricine isi putea cumpara hasis sau marijuana. Guvernul a inchis ochii pana in anul 2004, cand punctele de vanzare au fost stranse chiar de rezidenti, ei afland din timp de operatiunea politiei. Desi drogurile usoare au fost intotdeauna tolerate de comunitate, cele “grele”, cum ar fi cocaina, heroina, amfetaminele sau ecstasy-ul au fost interzise de localnici.

Lupta cu drogurile care prezinta un risc ridicat a fost dusa constant in comunitate, reteaua consumatorilor fiind eradicata prin presiuni ale localnicilor. Golul lasat, insa, de interzicerea traficului de cannabis a fost repede umplut de retele de traficanti din afara, lucru ce a dus la conflicte grave de-a lungul anilor. Bandele de traficanti au fost interesate de banii pe care ii pot castiga prin consumul liber de droguri de aici, iar violentele nu au intarziat sa apara. In anul 2005, un localnic a fost omorat si alti trei raniti intr-un atac armat al unei bande din capitala.

Din aceasta cauza, taramul liber al Christianiei este criticat de cei care considera ca toleranta fata de orice fel de drog duce la violenta, criminalitate si anarhie. Guvernul conservator incearca de aproape 10 ani sa “normalizeze” societatea din Christiania, lucru care ar distruge munca de cateva decenii ai unor oameni uniti. Intre aceste doua parti se poarta constant discutii cu privire la viitorul comunitatii, iar ultima decizie are ca scop instituirea proprietatii private in zona. Autoritatile au decis sa scoata la vanzare, la preturi mai mici decat cele de pe piata, terenurile din Christiania, pentru ca rezidentii sa detina pamantul pe care locuiesc si sa existe reglementari solide legate de aceasta zona.

Fie ca va supravietui sau nu, Christiania reprezinta un sistem unic in Danemarca si in Europa. Construit pe idealul libertatii individuale si a cooperarii pasnice dintre indivizi, acest refugiu hippiot va dovedi in timp daca a fost o utopie sau daca, intr-adevar, se poate vorbi despre o societate alternativa, imperfecta, dar functionabila.

Daca aveti ocazia, mergeti sa vizitati locul si nu uitati sa respectati obiceiurile locale, chiar si in Orasul Liber.

You may also like...