Inca de la debutul acestei pledoarii pentru o lectura „soft”… imi permit sa amintesc reflectia lui Charles W. Elliot, cartile sunt cei mai tacuti si constanti prieteni, sunt cei mai accesibili si intelepti consilieri si cei mai rabdatori profesori… ceea ce, inevitabil, este un argument solid pentru o noua alternativa de petrecere a timpului liber!
Sarbatorilor de iarna sunt sinonime cu agitatie, distractie, dar si regasirea eului, a calmului, a bucuriei lucrurilor marunte, acestea fiind premisele (re)descoperirii unor carti frumoase… care se citesc usor!
Acestea fiind spuse, de data aceasta va recomand cateva sfaturi/tips-uri pentru o lectura „soft” de vacanta, prima parte din trilogia cu acelasi nume!
Recomandare: Gabrielle Colette, La maison de Claudin
10. „Bucuria copilariei”
Aparut in anul 1992, La maison de Claudine este una dintre operele intotdeauna actuale, ce confrunta autorii de ieri si de astazi in jurul unei teme care incita la meditatie si stimuleaza imaginatia.
Personajul tacut si martor direct al naratiunii, Casa lui Claudine este, in realitate, casa Gabriellei Colette, care regaseste prin intermediul literaturii, bucuria copilariei.
Actiunea este cat se poate de autentica, iar casa populata de tata, mama, sora, frate si intamplarile din sanul familiei, amplifica originialitatea romanului.
9. „Coordonatele diegetice”
Magia caminului, secretele zidurilor, armonia arborilor si a pasarilor, reprezinta o lume in care Colette a incearcat sa fie demna. Catelul Toutouque este in conceptia fetei cea mai dulce creatura, in universul feeric al povestilor, Colette este si ea o printesa. Aceasta redare in oglinda a unei copilarii privilegiate, cu bucuriile si lacrimile ei, converg la expresivitatea povestii.
Copilaria este fundamentul vietii, iar cea a protagonistei este intocmai esenta din care s-a alimentat pe parcursul adolescentei si nu numai.
La maison de Claudine este cartea copilariei, iar actiunea are un grad mare de generalitate pentru ca fiecare copil se poate identifica in poveste.
Recomandare: Giovanni Arpino, Parfum de femeie
8. „Incipitul”
Intr-o calatorie de sapte zile, un barbat orb si invalid (Fausto G.), il invata pe foarte tanarul sau insotitor sa vada intunericul si femeia. Pentru unul s-ar parea ca este prea tarziu, pentru celalalt este prea devreme. Intre cei doi ia nastere o prietenie stranie, in care nu se stie cine are nevoie mai mare de ajutor.
7. „Firul povestii”
Romanul lui G. Arpino este dovada scrisa ca niciodata nu este prea devreme sau prea tarziu sa descoperi viata. Ciccio, un naiv de douazeci de ani, nu a stiut sa vada exteriorul, traind superficial si Fausto G., un orb de treizeci si noua de ani care isi construieste lumina in intunericul constiintei proprii, sunt personajele principale ale romanului.
6. „Protagonistii”
Antiteza dintre protagonisti este semnificativa, fiecare, avand punctele sale de vedere. Simbol al totalitatii, cifra sapte se dovedeste foarte potrivita pentru definitivarea actiunii pentru ca cei doi calatori, intr-o singura saptamana, evadeaza momentan dintr-un limb infernal de obisnuinte blocate una intr-alta.
Lumea vascoasa si grea ca mierea a romanului isi invaluie cititorul fara graba si fara gres. Bastonul de bambus al orbului biciuie amintirea unei nopti lungi in Neapole, orasul celei mai vizibile frumuseti.
Recomandare: Saul Bellow, Traieste-ti clipa
5. „Tipologia personajelor”
Pe fundalul estompat al cladirilor moderne din Manhattan, cartea reliefeaza stiluri comportamentale, sociale si morale diferite, explorand mai ales relatia complexa dintre erou si tatal sau. Se contureaza doua categorii umane dinstincte: doctorul Adler este prea stapanit si atent la conventii sociale, in timp ce fiul sau se lasa prea mult prada emotiilor. Tatal nu este multumit de cariera si conditia actuala a fiului, iar cel din urma incearca sa-si construiasca un alterego, o alta personalitate pentru a se indeparta de trecut.
Astfel, in traiectoria lui spre o cariera de mare actor la Hollywood, isi alege ca pseudonim, Tommy Wilhelm. Toti cei apropiati vor doar sa aiba diferite facilitati pe urma lui Tommy: doctorul sau personal, Tamkin, ii ia toti banii, iar sotia, Margaret, este interesata doar de avantajele materiale. Deznodamantul romanului aduce o eliminare a blocajului moral a lui Tommy, atunci cand personajul incepe sa planga fara retineri in fata unor necunoscuti.
4. „Deznodamantul frustrant”
Traieste-ti clipa prezinta confunzia barbara in care traieste Tommy, in acest Babel new york-ez si se dovedeste a fi un mijloc de regasire spirituala, de salvare personala.
Cu alte cuvinte, se poate observa tridimensionalitatea protagonistului, care, incercand sa traiasca fiecare clipa, pare ca este o persoana cu principii solide, dar finalul il infatiseaza ca pe o fiinta cu sentimente profunde.
Recomandare: Guy de Maupassant, Inima noastra
3. „Romance-ul diegezei”
Intr-o lume superficiala care isi construieste masti si isi infrumuseteaza aparentele, Andre Mariolle o cunoaste pe frumoasa Michele, o vaduva tanara care are faima de mare curtezana si detine secretele seductiei.
Fara sa-si dea seama, protagonistul se indragosteste de doamna de Burne si intre cei doi se infiripa in scurt timp o dragoste nebuna. Intalnirile pe ascuns, scrisorile cu lexeme foarte sincere, converg la definitivarea iubirii dintre cei doi tineri. Insa protagonista era indragostita de frumusetea ei fizica si asemenea lui Narcis, era incantata de trasaturile sale, utilizandu-le in orice imprejurare pentru a fi admirata.
Desi o iubea enorm, personajul principal descopera ca eroina nu-i raspundea sentimentelor cu aceeasi tarie si hotaraste sa o paraseasca. Dupa mai multe incercari pleaca din Paris, se muta undeva in mediul rural si o cunoaste pe Elisabeth. Aceasta era o fata saraca, iar eroul o ia sub protectia lui si intre cei doi va fi mult mai mult decat o simpla relatie de subordonare.
2. „Happy-end”
Romanul este impresionant prin concizia si claritatea stilului, iar finalul ofera cititorului posibilitatea de a-si imagina un alt sfarsit. Reaparitia Michelei in viata lui Andre, reuseste sa perturbe relatia acestuia cu Elisabeth, dar cuvintele magice rostite de protagonist in finalul povestii, sunt adresate acesteia din urma… Te voi iubi ca aici…
1. „Reflectie”
Fiecare cititor este unic prin capacitatea personala de a decoda mesajul operei, acesta fiind si motivul pentru care fiecare dintre noi percepe in mod diferit diegeza, protagonistii sau ideile romanelor recomandate in acest top!
Asadar, dragi cititori, deschideti cartea ca sa cititi o poveste… inchideti cartea… si scrieti-va propria poveste!
Lectura soft… placuta!
