Pana la varsta de 3 ani nu trebuie sa te ingrijorezi daca se mai intampla. Dar dupa 5 ani trebuie sa iei masuri.
La varsta de 3 ani, copilul isi controleaza sfincterele, dar nu reuseste intotdeauna sa faca acest lucru ca la carte. Este firesc, asadar, sa mai existe si scapari. In majoritatea cazurilor insa, acest asa-zis enurezis dispare de la sine in preajma varstei de 5 ani.
Tipuri de enurezis
Intrebarea este: cum procedam daca si in continuare copilul face pe el? Este oare vorba de ceva grav? Inainte de toate, trebuie sa lamurim un lucru: abia pe la 5-6 ani iti poti pune problema unui enurezis autentic (absenta controlului vezical). Pana atunci, micile accidente nu reprezinta dovada faptului ca sufera de enurezis. Incepand insa cu primii ani de scoala, un copil ar trebui sa mictioneze de 4-6 ori pe zi (una dintre mictiuni poate fi in timpul noptii), fara sa mai aiba insa pierderi involuntare, necontrolate, de urina, ziua sau noaptea, indiferent de cantitate. Enurezisul poate fi diurn (de zi) sau nocturn (de noapte). Acesta din urma este mult mai frecvent: 10-15% din copiii de 6-10 ani si 4% din adolescenti sufera de enurezis. Se disting doua tipuri de enurezis: enurezisul primar, atunci cand copilul nu-si controleaza niciodata sfincterul, si enurezis secundar – cand, dupa o perioada de continenta de cel putin 6 luni, copilul incepe din nou sa faca pipi in pat. Daca si dupa ce a implinit 5 ani copilul face noaptea pe el, este bine sa te adresezi unui pediatru.
Cauzele fizice si psihice
Daca medicul te asigura ca nu exista nicio cauza medicala (infectii urinare, malformatii, diabet insipid sau zaharat etc.), atunci este posibil ca alti factori sa fie de vina.
Ereditatea. Nu exista certitudinea ca enurezisul se transmite genetic. S-a constatat insa ca in familiile in care unul dintre parinti s-a confruntat cu aceasta problema copilul are sanse sa sufere de enurezis.
Vezica urinara. Daca vezica este mai mica decat normal sau presiunea exercitata de urina asupra vezicii este mai mare, copilul nu poate tine urina intreaga noapte. Pentru intarirea muschiului care tine vezica inchisa pot fi de ajutor cateva exercitii fizice simple.
Infectiile. O infectie localizata la nivelul rinichilor sau al vezicii urinare poate duce la enurezis.
Cauze psihice. Enurezisul secundar apare, cel mai adesea, din cauze psihice: dificultate de adaptare in colectivitate (gradinita, scoala), socuri afective (divortul parintilor, certuri in familie, decesul cuiva drag, nasterea unui fratior). Modul in care mama il educa pe copilul mic in aceasta privinta este foarte important. Copilul nu trebuie pus pe olita prea des, la ore fixe, sau incepand de la o varsta prea mica. Si mama care este prea exigenta in ce priveste curatenia corporala greseste.
Ce-i de facut?
In niciun caz nu-l certa, nu-l pedepsi si nu-l ironiza. Situatia este delicata si suparatoare si pentru el. Pune-i sub cearsaf o folie din plastic. Cand mai face pe el, cere-i sa-si stranga lenjeria si sa o duca in masina de spalat. Roaga-l sa-ti dea o mana de ajutor cand o speli. Copilul nu trebuie sa perceapa toate aceste masuri ca pe o pedeapsa, ci ca pe asumarea unor responsabilitati. Lauda-l sincer atunci cand reuseste sa nu-si mai ude patul sau chiar ofera-i o mica recompensa.
Nu este o solutie sa-i interzici sa bea lichide dupa ora 18.00. Cel mai bine este sa-i ceri sa se duca la toaleta inainte de a adormi. * Daca are somnul profund, trezeste-l la o ora si jumatate dupa ce a adormit si du-l la toaleta (in general, acesti copii fac pipi la doua ore dupa ce adorm). Daca ai constatat ca scapa urina la 4-5 ore dupa ce a adormit, ii poti pune ceasul sa sune cu o jumatate de ora inainte de perioada critica, ca sa se duca la toaleta.
Exercitii pentru intarirea muschiului sfincterului: cand face pipi, spune-i sa se opreasca de doua-trei ori in timpul mictiunii, in special la inceput, cand senzatia de urinare este mai mare. Pentru a-si mari capacitatea vezicii da-i sa bea multe lichide in timpul zilei si spune-i sa se abtina, cat mai mult posibil, sa faca pipi. Pentru a fi eficiente, exercitiile trebuie facute regulat.
Nu uita! Daca masurile de mai sus nu dau rezultate, este recomandabil sa duci copilul la un medic pediatru. Afectiunea poate fi tratata cu medicamente sau prin sedinte de psihoterapie, in functie de cauzele bolii. Pentru a te linisti, trebuie sa stii ca statisticile arata ca in 90% din cazuri enurezisul nu are la origine o problema fiziologica.
