Motanul incaltat revine la Opera Nationala dupa 42 de ani

Generatii intregi au facut cunostinta cu basmul lui Charles Perrault, Motanul Incaltat. Minunata poveste a Cotosmanului nazdravan a prins viata in nenumarate piese de teatru si filme. In urma cu 42 de ani, un compozitor roman, unul dintre cei mai cunoscuti, Cornel Trailescu, a creat una dintre cele mai jucate, de atunci, opere pentru copii, pe un libret semnat de un alt mare maestru al cuvantului, Tudor Musatescu, impreuna cu bulgaroaica Nina Stoiceva.

Premiera avea loc la Opera Romana din Bucuresti, la 22 martie 1964, avandu-l in distributie pe superbul tenor Valentin Teodorian, care dupa ce a interpretat in cariera sa doar roluri de june prim, fizicul si vocea sa fiind perfecte pentru aceasta, iata ca a acceptat un rol comic de-a dreptul, cel al Imparatului, rol pe care l-a facut foarte bine.

Spectacolul s-a jucat multe stagiuni, timp in care copii veniti pentru prima oara la Opera sa vada o poveste, au devenit spectatorii fideli ai spectacolului liric. Dupa 42 de ani, Motanul Incaltat revine la Opera Nationala, intr-o montare de exceptie realizata de un mare regizor al scenei romanesti, Gelu Colceag. Intamplator sau nu, Gelu Colceag debuteaza ca regizor de opera, dupa ce in urma cu 20 de ani, participa ca regizor secund la realizarea unei alte opere pentru copii,Peter Pan de Laurentiu Profeta.

Povestea lui Gelu Colceag nu se opreste aici, pentru ca atunci a intalnit-o pe Roxana, cea care astazi ii este sotie si colaboratoare, fiind un coregraf de o mare sensibilitate, si care, la aceasta montare semneaza, desigur,coregrafia. Spectacolul care va avea premiera oficiala joi si duminica, poarta amprenta regizorului care l-a construit in stilul sau caracteristic, cu multa imaginatie, cu forta de sugestie si cu simt extraordinar al sufletului de copil si a ceea ce asteapta un copil de la un astfel de spectacol.

A reusit sa creeze un taram fascinant de poveste, cu toate elementele necesare: culoare, miscare, efecte de lumini, si, ceea ce este extraordinar pentru micutii spectatori, dar deopotriva de placut si pentru cei maturi, in fundal este un ecran unde ruleaza imagini animate care se interpatrund cu actiunea de pe scena, personajele din film venind pe scena si invers, cele de pe scena intrand in film. Cunoastem cu totii povestea Motanului, care isi ajuta stapanul, un baiat sarman, sa devina un print bogat si nu numai atat, se va si casatori cu printesa, de care se indragostise.

Ceea ce se intampla pe scena este deopotriva incitant, poetic, feeric, pentru ca Gelu Colceag a creat o feerie. Coregrafia Roxanei Colceag este sugestiva, miscarile solistilor deveniti si dansatori sunt gratioase, dar cu multe elemente comice care starnesc hazul celor mici si zambetele celor mari.

Scenografia corespunde perfect cu ideea de feerie, cu povestea, realizata pe elemente de decor placute ochiului, in culori vii, vesele, cu multe componente din natura, copaci, flori, creand o atmosfera de basm autentic. Meritul este al scenografului Viaceslav Vutcariov. Toate acestea se acorda minunat cu muzica lui Cornel Trailescu, o muzica accesibila, cu nuante care subliniaza momentele lirice, tensionate ca si pe cele de un comic savuros.

Distributia este numeroasa, si este alcatuita din solisti de prestigiu ai Operei Nationale ca Mihaela Stanciu, Cristina Eremia si Simona Neagu in alternanta in rolul Motanului, apoi Irina Iordachescu, Sidonia Nica, Mihai Lazar, Marius Manea, Florin Diaconescu si Hector Lopez in rolul Imparatului, Basul Pompeiu Harasteanu, Florin Simionca, Stefan Schuller si altii care dau tot ce au mai bun sub bagheta perfectionistului Gelu Colceag.

Trebuie subliniat aportul efectiv si afectiv al directorului Operei Nationale, Catalin Arbore, care lucreaza la acest spectacol cu multa pasiune. La pupitru se vor afla pe ran, distinsii dirijori, Cornel Trailescu, compozitorul operei si Ciprian Teodorascu, unul dintre cei mai sensibili conducatori ai minunatei orchestre a Operei Nationale. Este un spectacol de exceptie, care va avea viata lunga pe prima scena lirica a tarii, un spectacol care vibreaza si face sa vibreze sufletul micilor si marilor spectatori carora le este dedicat.

You may also like...