Expozitia inaugurata in 2003, la Muzeul National de Arta Reina Sofia din Madrid reuneste o selectie de 139 de fotografii – marturii din Barcelona si Madridul anilor 50, realizate de un maestru al fotografiei madrilne Francesc Catala-Roca (1922 1998).
Originea expozitiei rezida in doua carti aparute in 1954 una a romancierului Luis Romero, consacrata Barcelonei si cealalta a jurnalistului Juan Antonio Cabezas, evocare a Madridului franchist, ilustrate cu imaginile acestuia. Comisarii acesteia, criticul de arta Juan Manuel Bouet si scritorul Andres Trapiello au elaborat o sinteza ilustrata a unui spatiu citadin, mai putin deschis ochiului, dintr-un fond de peste 20.000 de imagini, preluate nu doar din cele doua surse, ci si din altele, particulare, din arhiva personala a artistului.
Acestei manifestari i s-a asociat si Institutul Cervantes madrilen pentru a o intinera prin diversele sale centre. De asemenea, consecutiv prezentei sale la Bucuresti, expozitia va fi urmata de o prezentare la Budapesta si apoi in spatial moscovit.
Francesc Catala-Roca Biografie si destin Acest artist a fost catalogat drept unul dintre cei mai semnificativi fotografi spanioli din prima jumatate a secului XX, prieten cu Juan Miro si Savador Dali. In perioda razboiului civil a fost unul din artistii ce au cautat sa reliefeze cat mai veridic posibil atrocitatile unui conflict pe cat de absurd, pea tat de dureros pentru constiinta Spaniei. Dupa 1945, isi va lansa filmul La Ciudad Condal en otono, pentru care va primi premiul Ciudad de Barcelona; filmografia sa mai include: Pietre vii, 1952, Femeia, 1980, portrete ale unor artisti contemporani, precum Miro, Guinovert, Chillida. Intaia sa personala dateaza din 1953 (la sala Caralt din Barcelona); vor urma retrospectiva barceloneza, apartinand Fundatiei Maeght (1982) si cea din 1987 cu sprijinul aceleiasi. Este autorul unor celebre albume de fotografie inserand fragmente din opere ale unor mari scritori catalani si spanioli (J.R. Jimenez, Rafael Alberti, Machado de Assis).
Printre premiile primite mai figureaza: Premiul National pentru Arte Plastice, conferit pentru prima oara unui fotograf, Medalia de Aur a Meritului Artistic, Crucea San Jordi si Premiul National de Arte Plastice, decernat de provinicia Cataluna, premiul Ocell Solar al Fundatiei Juan Miro.
Marturii in contemporaneitate despre Catala-Roca si caminantele sau artistic () Din Barcelona mea de acum un veac, n-a mai ramas aproape nimic, afara poate de niste aminitiri aproape adevarate, multe inchipuite si aceste fotografii ale lui Catala-Roca ce imi permit din nou sa-mi imaginez, sa nascocesc sau doar sa gandesc la ceea ce in ele nu apare, si sa sfisii totul cu o tacere discreta, asa cum si trecutul meu a fost sfasiat. Ma scufund in aceste fotografii si ma gandesc intai la fotograf , la Francesc, imaginandu-mi-l ca si cand ar fi povestitorul din Adio-Berlin, un aparat fotografic cu obturatorul deschis, pasiv, minutios, sau ca si cand, ar iesi din acea poveste a lui Cortazar, in care un personaj spunea: Nu-mi doresc sa fiu nimic altceva decat lentila aparatului meu de fotografiat, rigid incapabil de interventie. Catala-Roca a afirmat candva, dincolo de teoretizari despre arta fotografica, ca el se multumea doar cu a-si lua aparatul cu sine, si a surprinde intuitiv, anumite cadre in clipele considerate de el potrivite.
Acest demers nu pleaca de la viziuni complexe, parabolizante despre sensurile artei fotografice, ci doar de la aceasta intuitie atat de personala. Un om tacut, purtand asupra-i un aparat de fotografiat; mi se pare amuzant sa mi-l rememorez alaturi de alt barbat tacut, prietenul sau Juan Miro.
