Exceptand participarea lui Nicolae Grigorescu la Barbizion .In secolul trecut ,plastica romaneasca s-a impus in plan universal in primul rand prin Constantin Brancusi, in continuare cel mai cunoscut artist romansi unul din cei mai celebri sculptori ai lumii moderne ; pentru ca mai apoi miscarile de avangarda ale anilor 1915-1930 precum suprarealismul sau dadaismul sa readuca in atente artisti precum Marcel Iancu, Arthur Segal sau teoreticianul , scriitorul Tristan Tzara.
Acestia sunt unii dintre principalii fondatori ai dadaismului si continuand demersul lor Victor Brauner avea sa aduca aportul Romaniei la miscarea suprarealista. El a devenit aproape la fel de cunoscut precum Constantin Brancusi.
Din curente precum abstractionismul, expresionismul si constructivismul au revenit in atentie nume ca Alexandru Mihailescu, Theodor Pallady, Mattis Teusth, Magdalena Radulescu.Aceste ultime nume nu au avut insa rezonanta mondiala a unor Brauner, Brancusi, Iancu.Dupa 1945, regimul comunist a interzis brutal acesul la informatie in toate domeniile, arta moderna inclusiv curentele nascute in aceea perioada au fost catalogate drept formaliste, burgheze, imperialiste.
Nu putini artisti au avut probleme cu politia politica sau au facut concesii stilistice si compromisuri pentru a supravietui.Cei care au dorit cu orice pret sa-si mentina coloana vertebrala in actul de creatie au fost arestati, omorati , pusi la index iar o mare parte au emigrat.
Tocmai de aceea din acesti ultimi reprezentanti arta romaneasca n-a disparut total din peisjul artei universale.Dintre acestia putem cita in primul rand pe Alexandru Istrati, sotia acestuia Natalia Demetrescu, Horia Damian si Paul Neagu. Alexandru Istrati nascut in Dorohoi 1915, obtine diploma Academiei de Arte Frumoase in 1938, terminand cu profesorul Ressu.
Picteaza fara ragaz remarcandu-se in cadrul saloanelor de la Sala Dalles printr-un stil cromatic cu puternice accente expresioniste.In1947 Guvernul francez ii acorda bursa de studii la Paris.Pana la contactul cu arta pariziana in pictura sa se observa in primul rand deformari expresive ale motivului , violenta cromatismului, viscozitatea tactila a materiei ce tradeaza un temperament excesiv.In acelasi stil lucreaza in primii doi ani ai sederii la Paris.
Catre anul 1950 o adevarata rascruce in cariera sa apar in mod firesc forme abstracte , Franta fiind invadata in acei ani de care noul val abstractionist numit si abstractionismul liric.Dupa multiple tatonari si ezitari catre sfarsitul anului 1952 trece de la pictarea in suprafete mozaicate zidite din tuse mici , de un real farmec decoratic la stilul informal al abstractiei. Anul 1953 pana in 1964 se cantoneaza pe un stil direct-o emisie cromatica in delir care aminteste pe undeva de Wolls, Gorky sau Corneiile.
Opereaza printr-o tehnica de pensulare circulara , prin ritmuri agitate care se interfereaza continuu pe suprafete vaste , accente grafice, negre, ondulate subliniaza miscarile interioare ale unei paste dense, fin valorate.Istrati pare sedus de demiurgia mainii, din impulsurile venite din inconstient, de posibilitatea de a se proiecta total in opera. Spiritul intregii sale picturi este dinamic, ritmul lui fiind un ritm al vartejului, devenind miscarea insasi.
Astfel, mai toate panzele de la inceputul anilor 60 sunt elaborate dintr-o materie telurica, framantata.Istrati este o fire schimbatoare dar intre diversele sale etape nu exista rupturi, iar raporturile dintre evenimentele vietii sale si actul creativ este foarte direct.
Devine un maestru al culorii informale, iar pentru fastul si abundenta generosa a pastei poate fii comparat in acea perioada cu Lanskoy.Experienta alb negrului ii activeaza gustul pentru sculptura si struneste dezlantuirile elanului vital.Din 1975 se inregistreaza o exacerbare a gestualismului in acelasi timp cu potentarea cromatismului.Insa imediat dupa 1977 coloritul redevine crud , exaltat , fiind secondat de ramificatiile unei liniaturi mai fine.Se creaza sentimentul unei cosmogeneze constitutive.
Pentru el, arhitectura tabloului ramane indiferent de schimbarile formale ideea directoare constanta.Hazardul si formele lui controlate fac parte din putinele momente care concureaza la realizarea armoniei depline.Pentru Istrati arta este o angajare de tip ontologic , un comportament, un fel de fiinta. Natalia Dumitrescu , nascuta in 1915 la Bucuresti termina Academia de Arte frumoase in 1939 dupa care expune la saloanele oficiale.
In 47 ,impreuna cu sotul ei Istrati pleaca la Paris cu o bursa data de statul francez.Anii 47-51 reprezinta convertirea ei la arta abstracta dintr-un imperios imbold interior ,dar si influentata de lucrul la scoala lui Andre Lothe.Impreuna cu Istrati au marele noroc de a-l intalni pe Brancusi care-i ajuta in desavarsirea formarii lor spirituale, inclusiv prin contactele cu artistii importanti ai momentului si prin inchirierea unui atelier.Primele lucrari realizate in abstract se articuleaza in jurul unor elemente geometrice originale.Initial simpla , intersectare de figuri geometrice , armatura grafica devine pe parcurs o aglomerare de cristale aglutinante.In 1955 castiga premiul Kandinsky, iar Galeria de la Viglio din Milano unde are o personala ii aduce o recunoastere europeana.
Tesatura si configuratiile liniei conduc catre fabricarea a doua elemente importante ale unui vocabular plastic propriu-grila si modul de la care trebuie sa inceapa lectura fiecarei lucrari ale sale.Astfel ea devine un pictor cu dominanta grafica, iar in deceniul 6 si 7 drama compozitionala se complica, improvizatia castiga in indrazneala si spontaneitate.Unele picturi in guase sau schite in care experimenteaza noul sistem grafic converg spre un gen de pseudopoeme, simili scrisori, iar alteori seamana cu o schita de sistematizare urbana si planuri de circulatie.Dupa 1962 grafismul isi asociaza un cromatism solar.
Spre sfarsitul anilor 60 se realizeaza o sinteza unica a purismului si lirismului informal.In anii 70 raportul dintre gol si plin se schimba in favoarea ultimului,campul panzei fiind aproape in intregime acoperit, iar zonele albe disparand.Ea mai creaza si jucarii de serie, sculpturi turnate in masina policroma si alte diverse obiecte ormanentale, picturale in stilu-i deja consacrat.Demersul ei se fundamenteaza pe o dispozitie in general ludica , pe un ingenios apetit narativ.Din 1977 ea, impreuna cu sotul ei devin principalii legatari ai bunurilor lui Constanin Brancusi si reorganizeaza atelierul acestuia in cadrul Centrului Pmpidou.
Lucrarile lor se gasesc in numeroase muzee ale lumii precum Pmpidou, Gugenheim, Basel, New York, Washingtonetc.Acesti doi mari artisti pe cat de diferiti in unele perioade ale ale creatiei lor se completeaza reciproc si completeaza in acelasi timp un important capitol al contributiei artistice romanesti in peisajul artei abstracte. Horia Damian termina studiile in Bucuresti lucrand in principal pictura postimpresionista.
In 1947 Steriadi il ajuta sa plece in mediile pariziene.Aici pictura sa se abstractizeaza cu timpul , dar principala si noua sa activitate va fi sculptura.Arta sa se incadreaza nu peste mult timp intr-o orientare mistica originala , iar obiectele masive pe care le construieste sunt create in primul rand pentru spirit si mai putin pentru ochi.Lucrarile sale par temple, catapetesme sectionate in falii verticale cu o continuitate plina de rigurozitate .Geometria lor se desfasoara in compozitii austere luand diverse forme elementare;altarele sale se lasa parca pandite de o fragilitate mistica;lucreaza in materiale precare precum lemnul sau poliesterul. Treptat apar moduluri pline de vitalitate datorita infractionabilitatii lor.Formalismul acestor lucrari pline de subtilitate valorifica o poetica si o filozofie obiectuala nebanuita.
Cantitatile mari sunt substantializate semantic de rafinamentul executiei tehnice.Modulul este semn al intregului cifru simbolic.Suprafetele devin din ce in ce mai granulate, sugerand ideea de atom-in sens antic,semina rerum-aparenta netezire devine un univers de o nesfarsita divizibilitate.Culoarea acestor materiale, in general albe straluceste spiritual;neavand nici un fel de grad de senzualitate , volumele se repeta in simple compozitii grandioase prefigurand hieratice rampe de lansare spre absolut.
Cea mai mare expozitie a sa a fost sustinuta la Muzeul de Arta Moderna din Paris. Una din seriile sale contine si piesa numita Bleu Ciel unde albastrul inconjurat de alb reveleaza absoluta seninatate. Arta sa plina de cosmice intelesuri e una in care volumele tac spre a contine cat mai multa bogatie existentiala. Din anii 60 cand Romania cunoaste asa zisa liberalizare culturala un val mult mai consistent de artisti profita de calatoriile in strainatate, sau de finalizarea unor conflicte cu autoritatile spre a emigra oficial sau a se stabili in Occident.
Aceste nume nu ajung la dimensiunea primelor trei puse in discutie fiind in continuare prizonieri unor noi cautari sau schimbari de stiluri, nu in ultimul rand si datorita varstei mai tinere. Dintre acestia putem cita pe Paul Neagu- sculptor abstract stabilit in Anglia, devenit profesor universitar la Londra si care a stabilit cele mai solide legaturi cu arta pop engleza ; pe George Apostu care-si materializeaza a doua parte a lectiei sale sculpturale in atmosfera pariziana a anilor 80 ; pe alte trasee stilistice se inscriu pictorul J. Perahim, Florin Codre, sculptor, plasticianul Dorin Cretu, Peter Jacoby, un artist al volumelor esentializate, la care s-ar mai putea adauga , A. Cojan , I.Dragutescu sau Paul Bortnovschi, aproape toti asimilati Hexagonului.
O alta parte a artistilor romani emigrati se stabilesc in Germania, S.U.A.,si Elvetia ( M. Chintila, M.Ciobanu, Ilie Pavel, sau M. Isaila ). De asemenea, tanarul pictor Oravitean, rezident de curand in spatiul teuton, cunoaste o merituoasa apreciere din partea criticii. In 1986, Cristian Paraschiv se stabileste la Paris , incepand sa imagineze infograme dupa care initiaza un ambitios si fertil proiect apartinand Uniunii Artistilor Plastici din toate tarile lumii. Victor Roman si Wanda Mihuleac sunt alti doi artisti afiliati mediului parizian inscrisi pe drumul spre definitiva recunoastere a valorii lor artistice.
Dintre plasticienii stabiliti in spatiul american chiar de la debutul lor valoric se disting printre altii, A.Golici, Patriciu Mateescu, S. Iclozan, Chira Cristinel Popescu. Mihai Rusu si Adina Caloienescu adopta modalitati postmoderniste de exprimare in grafica sau pictura, fiind cele mai cunoscute nume din Germania anilor 80. Pe de alta parte, Nicolae Ganea este singurul roman ce a reusit sa deschida o Academie de Scenografie la Geneva. Camilian Demetrescu se afirma ca un important muralist in perimetrul italic, fiind preocupat de reliefarea semnificatiilor sacrului si a imaginii chistice, prin intermediul istoriei religiilor, de sorginte eliadesca.
Toata aceasta pleiada de artisti ar putea fi cel putin elogiata, fie si pentru faptul ca la nivel oficial nu exista o certa evidenta a romanilor ( artisti ) afirmati sau in curs de afirmare, in Europa occidentala sau in America. Din nefericire, se poate constata cu regret ca Romania, nici dupa 1989 nu-si poate afirma valorile la nivel universal decat prin exil ( in genere, definitiv, incluzandu-i aici pe N. Maniu, D. Covrig, P. Voinov sau St. Ramniceanu ).
