“Buna ziua,
Ma numesc Izabela, am 22 de ani si o mare dilemma: am cunoscut un barbat despre care am aflat mai tarziu ca este insurat. Acum nu mai stiu ce sa fac….
L-am cunoscut in urma cu 4 luni, prin intermediul serviciului. Inca din prima clipa am simtit o atractie intre noi, nu stiu cum sa o explic, insa rar mi s-a mai intamplat asa ceva. Eram cu firma la un training pe Valea Prahovei , care a durat 2 zile (o noapte la pensiune).
Prima oara imi aduc aminte ca l-am vazut la bar, in timp ce luam masa cu mai multe colege. Mi-am ridicat privirea si am observant cum EL ma privea din capatul celalalt al incaperii (bine ca era o incapere mica, caci altfel nu l-as fi observant J). Nu sunt curajoasa din fire, asa ca nu am facut nimic.
M-a abordat el cateva ore mai tarziu, si mi-a spus ca i-ar face mare placere sa bem ceva impreuna si sa vorbim. Am acceptat, gandindu-ma ca nu are ce sa strice. Dupa cateva pahare de vin, mi-a propus sa urcam in camera si sa ne continuam distractia acolo.
Prima mea reactie a fost NU categoric! Insa se spune ca aventurile acestea nu le traiesti decat atunci cand esti tanara si nu ai responsabilitati, un copil de crescut sau o casa de intretinut. Am acceptat intr-un final, cu gandul ca nu se va intampla decat o singura data si ca nu ne vom mai vedea.
Noaptea petrecuta impreuna a fost minunata si m-a surprins cat de atent stia sa fie cu o femeie. Nu cred ca am mentionat ce varsta are… e cu 8 ani mai mare, implineste in aceasta vara 30 de ani. Nu stiu daca maturitatea m-a atras in “capcana” lui, insa pot spune ca mi-a placut.
A doua zi avea sa plecam de acolo si sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat. La o saptamana dupa ce am ajuns acasa m-a sunat EL (a facut rost de numarul meu de la o colega). Mi-a marturisit cat de bine s-a simtit cu mine, ca a fost o noapte minunata si din punctul lui de vedere si ca vrea sa ma mai vada.
Ceea ce credeam ca va fi doar o aventura de-o noapte se transforma acum intr-o relatie. Dupa vreo luna de convorbiri telefonice ne-am intalnit din nou, si am petrecut impreuna o zi frumoasa, in casa.
Insa ce avea sa ma ranesca cel mai mult de abia acum urmeaza: era deja februarie si el era la mine. Ii facusem o surpriza si trebuia sa mergem la teatru, era prima noatra iesire in oras ca si cuplu. Insa ce mi-a marturisit m-a lasat cu gura cascata: “Noi nu ne putem afisa impreuna in oras, pentru ca…stii tu… eu sunt insurat!”.
Aveam impresia la inceput ca face misto de mine, ca are chef de glume. Prin mintea mea trecea orice, numai faptul ca ar putea fi capabil de asa ceva nu. In cele din urma mi-am dat seama ca vorbeste serios, si ca este asteptat de o alta femeie, de sotia lui, acasa.
A trecut mai bine de o luna de atunci, iar el ma suna aproape zilnic si imi cere sa ne vedem. Imi spune ca ii este foarte dor de mine, dar in acelasi timp nu isi poate parasi sotia pentru mine. De cand mi-a marturisit secretul lui nu ne-am mai vazut, desi imi doresc tare mult sa il vad, sa il strang in brate si sa ii spun ca totul va fi bine si ca vom gasi o modalitate de a iesi din incurcatura asta.
Apoi ma gandesc ca nu isi va parasi niciodata sotia, iar eu ma voi transforma in acea amanta care isi asteapta vesnic iubitul. Nu vreau asa ceva! Nu vreau sa cred ca toti barbatii sunt asa! Simt ca m-am indragostit de el, insa nu stiu ce drum sa urmez! Sa accept sa ii fiu amanta doar pentru a-l avea langa mine sau sa caut iubirea in alta parte? Va rog ajutati-ma cu un raspuns, chiar nu stiu ce sa fac, iar el ma suna zilnic…”