Vanzarile de automobile arata foarte precis nivelul de trai. La nivel mondial, vanzarile de automobile au crescut in 2012, cu 5%.
Nu insa si in Europa! In Europa, ele au scazut cu 7.1%, spune Asociația Constructorilor de Automobile Europeni. Iata datele pe tari:
Italia: – 19.9% Franța: – 13.4% Romania: -12% Spania: – 8.5% Germania: – 0.6% Marea Britanie: + 3.3%.
Daca Europa nu mai cumpara mașini, atunci cine cumpara? SUA a avut o creștere modesta, de numai 2%. Atunci de unde media de…5%? Surpriza! Din Coreea de Sud, China, Hong Kong, India, Singapore, Indonezia. Adica exact tarile unde taxele sunt minime, unde contribuțiile de pensie si șomaj sunt minime (sau chiar nu exista deloc) si unde se muncește 14 ore pe zi, inclusiv sambata!
Europenii se tem de companiile coreene.
Ministrul Redresarii Producției, Arnaud Montebourg (ați citit corect, francezii au creat un minister pentru redresarea producției), a vizitat Salonul Auto, dar a refuzat sa treaca si pe la standurile coreene. Motivul? Coreenii vand si așa prea multe mașini, nu mai trebuie sa le mai facem si noi reclama!
Marea Britanie, singura tara europeana unde oamenii mai cumpara mașini.
De ce? Simplu:
Amintiți-va de reformele dure ale lui David Cameron: Marea Britanie: ținem cu patronii, nu cu cerșetorii!). Amintiți-va de urletele socialiștilor, dupa simplificarea concedierilor si dupa taierea ajutoarelor de șomaj, celor care refuza o oferta de munca: Marea Britanie taie ajutoarele sociale. Amintiți-va de manifestațiile studenților din Londra, dupa taierea subvențiilor de stat. Amintiți-va de lista neagra a angajaților, folosita de Politia britanica: Cel mai bun comunist e comunistul concediat. Dar mai ales, amintiți-va de invitația primarului Londrei, Boris Johnson, catre oamenii de afaceri francezi: veniți la noi, ca avem taxe mai mici. Daca președintele vostru socialist nu va vrea, noi va vrem si va intindem covorul roșu! (Europa se revolta impotriva taxelor). Reformele britanice demonstreaza clar, pentru toți prostii, ca economia nu-si revine prin stimularea consumului si imparțirea de pomeni poporului sarman. Ci prin taierea nemiloasa a cheltuielilor statului, prin scaderea taxelor si prin exploatarea la sange a “sarmanilor” de catre patroni. Biciul este soluția crizei!
Despre toate aceste lucruri am scris deja, ca si despre ceea ce urma inevitabil sa se intample: prabușirea socialismului european, revolte de strada ale cerșetorilor ramași fara pomeni, dar mai ales – saracie! Mizerie. Șomaj. Prabușirea nivelului de trai. Victoria capitalismului salbatic, asupra socialismului așa-zis “umanist” (de fapt, o dictatura a putorilor).
Si iata ca toate astea se intampla acum sub ochii voștri. Si luptele de strada, si saracia, si desființarea drepturilor angajaților.
Producatorii de automobile: epoca consumului a trecut!
Salonul Auto de la Paris marcheaza o revoluție in strategia constructorilor de automobile. In ultimii doi ani, ei au tot așteptat sa se termine criza si sa se reia vanzarile (o tampenie, bineințeles!). Acum, au coborat cu picioarele pe pamant. Si-au dat seama ca oamenii vor fi din ce in ce mai saraci si ca urmeaza criza resurselor. Si-au dat seama ca cumparatorii nu mai aleg dupa performantele tehnologice: ci dupa preț. Prețul este Dumnezeul secolului 21, nu fițele.
Mașinile viitorului vor fi mult diferite fata de cele de azi:
Vor fi mai ieftine. Vor consuma mai puțin; vor fi mai aerodinamice. Vor fi fabricate in tari cu taxe mici pe munca: Maroc, Africa de Sud, tarile asiatice. Vor mai proaste, dar chiar si așa, oamenii vor munci mai mulți ani pentru achiziționarea unei mașini.
Nivelul de trai trebuie sa scada.
Angela Merkel le-a spus clar germanilor, inca din 2010: am trait in ultimii ani peste posibilitațile noastre. Pai daca germanii au trait mai bine decat meritau, ce sa mai zicem de voi, putori romanești? Sau de greci, de spanioli si de alți socialiști impuțiți?
Visați mașini? Visați case, concedii in strainatate, reducerea zilei de munca? Ei bine, praful s-a ales de visele voastre! Hahahaha….
Luați exemplu de la chinezi: care muncesc 14 ore pe zi, au pauza de masa 10 minute pe zi, sunt platiți 150 de dolari pe luna si vin la serviciu cu bicicleta (sau dorm direct in caminele fabricii, ca la Foxcom). Da, vanzarile de autoturisme au crescut in China, India, Hong Kong etc.: dar NU din cauza clasei muncitoare. Ci pentru ca au aparut nenumarați patroni, cu firme medii si mici, care vand absolut orice: de la aspiratoare, la sisteme de ghidare a rachetelor. Cați sunt? Zeci de milioane! Un adevarat popor de capitaliști, care se intalnesc pe internet, pe site-uri ca Alibaba.com (care a depașit eBay).
Ei, acești patroni asiatici marunți și medii, sunt cei care trag in sus media vanzarilor mondiale. Ei sunt cei care țin in mișcare acum economia globala – nu amarații lor de angajați!
Prapastia dintre bogați si saraci trebuie sa creasca.
Sa micșoram distanta dintre bogați si saraci, a fost ideea fixa a comuniștilor din secolul 20. Iar Uniunea Europeana chiar a avut o politica oficiala de…incluziune sociala si solidaritate. De aia a si dat faliment!
De ce sa micșoram distanta intre bogați si saraci? Saracii sunt incapabili, leneși, lipsiți de idei (adica prosti), dar mai ales, lipsiți de indrazneala. Ca altfel n-ar fi saraci! Altfel, si-ar lua soarta in maini si ar deveni patroni. De ce sa-i ajutam sa traiasca mai bine decat merita? De ce sa luam bani de la cineva capabil, ca sa-i dam unui impotent? Tara care face așa ceva, devine ea insași impotenta: pentru ca nu poți sa ai o tara puternica, cu oameni slabi.
E o risipa de resurse total ilogica si care nu poate duce decat la dezastru economic: dovada prabușirea UE si a zonei euro. Socialiștii inventeaza acum tot felul de vinovați pentru criza economica: ba Wall Street, ba bancile, ba masoneria, ba extratereștrii. Adevarul e mai simplu: singurii vinovați sunt chiar ei, politica lor populista de protecție sociala si masele de cerșetori care i-au votat.
Aceste mase de cerșetori iși pierd acum casele, mașinile, pensiile, ajutoarele sociale si, desigur, nu le convine. Desigur, au inceput sa iasa in strada si desigur, vor fi macelariți. Se intampla si in Spania, si in Grecia, si in Romania (vezi cazul Oltchim, Posta Romana, TVR, CFR, Compania Huilei si multe altele).
Acest lucru nu trebuie sa ne ingrijoreze: e o evoluție normala. Moartea unui om este importanta, doar daca este importanta viața lui. Iar viața cerșetorilor comuniști nu doar ca nu e importanta, ci chiar reprezinta o paguba financiara cronica.
Iar secolul 21 trage linie, pune capat pierderilor si trece pe profit.
