Calatorind pe meleaguri bistritene, ajungem in comuna Maieru, satul copilariei lui Liviu Rebreanu, care a spus ca aici a trait „cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii”. Scriitorul afirma si ca „de Maieru, deci, se leaga toata copilaria mea si toate amintirile asupra primului contact cu lumea exterioara. Eram de vreo doi ani si jumatate cand ne-am mutat in Maieru”.

Oglinda vietii satului romanesc

In anul 1957 a fost inauguarta o expozitie memoriala Liviu Rebreanu, prilejuita de cea de-a 72-a aniversare a nasterii marelui romancier, iar in 1972 a luat fiinta muzeul. Profesorul Sever Ursa a fost cel care a luptat pentru infiintarea acestui lacas de cultura. Cuibul Visurilor nu este o casa memoriala a lui Rebreanu, insa spiritul scriitorului domina acest edificiu. Muzeul este construit pe locul pe care satenii l-au donat lui Liviu Rebreanu, la 5 ianuarie 1927, odata cu conferirea a titlului de Cetatean de Onoare al Maierului. Tatal lui Rebreanu s-a mutat la Maieru cu familia in 1888, ca invatator. Aici si-a deschis ochii Rebreanu catre lume.

Mai tarziu, scriitorul i-a dedicat o nuvela, intitulata sugestiv „Cuibul visurilor”. Muzeu al omului nasaudean In Muzeul Cuibul visurilor, printre numeroase obiecte expuse – fotografii, lucrari de artizanat – este prezent si tricolorul in mai multe ipostaze, tricolor in fetele de mese, in icoanele de pe sticla, in ruda de zestre, in cojoacele de mirese. Profilul mu­­zeului este mixt: istoric-et­no­gra­fic-me­morial, el im­bi­nand ex­ponate­le privitoare la viata si opera lui Liviu Rebreanu cu cele care ilustreaza istoria si etnografia vaii Somesului Mare. Muzeul are 9 incaperi, fiecare continand tematici bine chibzuite. Pot fi vazute exponate pornind de la primele dovezi de locuire a tinutului, monede, arme, documente, unelte de uz casnic care reflecta ocupatiile maierenilor, precum si multe obiecte de decor ale casei taranesti maierene si costume populare.

Cladirea muzeului are ca atractie salonul Liviu Rebreanu – creatorul ce cuprinde obiecte personale ale acestuia, donate de fiica si fratii sai in 1985: masa de lucru, un costum, diplome ale scolarului de la Maieru, scrisori in original, numeroase fotografii de familie. La Maieru, o traditie veche ii indeamna pe sateni sa aiba nu mai putin de 10 copii in familie, „sa fim multi la cina si sa dam tarii osteni buni“. Traditia se pastreaza si astazi si i-a adus localitatii denumirea neoficiala de… Noua China. Sa amintim ca Rebreanu era primul dintre cei 14 copii din familie.

Credinta in familie a locuitorilor a stat la baza amenajarii, in incinta muzeului, a unui colt dedicat mamelor eroine. Aici sunt pastrate fotografii vechi ale familiilor de vaza, obiecte-metafora, cutii in care se pastrau odinioara stelele in cinci colturi cu care erau medaliate mamele eroine. Medaliile propriu-zise nu mai sunt in muzeu, fiind puse la adapost de creatorul lacasului.

Din pasiune si patriotism Profesorul Sever Ursa redacteaza revista Cuibul Visurilor, unde isi gasesc locul materiale din viata culturala si sociala a comunitatii, dar in care se publica, cu regularitate si File de istorie maiereana, semnate tot de domia sa. Profesorul a ramas marcat de personalitatea lui Rebreanu, pe care l-a vazut o singura data si care era prieten cu tatal sau, Iustin Ursa, inchinandu-si toata viata cultivarii memoriei marelui romancier. Harul personal al profesorului, pasiunea si patriotismul sau au facut posibila existenta unei institutii care poate rivaliza cu alte muzee ale satului din tara. Cuibul Visurilor este si va ramane un punct de atractie in inima satului Maieru, fiind vizitat de numerosi turisti din tara si strainatate.