Legea este restrictiva si face ratiunile justificate limitate si trebuie bine argumentate si dovedite. Acestea sunt ipotezele valabile si procesul de urmat pentru eliminarea copiilor din testament.

Relatia dintre parinti si copii poate fi un adevarat roller coaster. Desi in cele mai multe cazuri este de asteptat sa-si recapete stabilitatea in cele mai dificile momente, exista situatii extreme care ajung sa desparta definitiv parintii si descendentii acestora . Daca legaturile de familie care i-au unit nu pot fi relegate, exista optiunea de a clarifica aceasta separare si in testament prin dezmostenire . Pe langa faptul ca nu este un proces usor din punct de vedere emotional, nu este usor nici din punct de vedere juridic, intrucat legea pune multe obstacole pentru a-i lipsi pe mostenitorii fortati de interesul legitim. Doar 1% dintre parinti incearca sa isi dezmosteneasca copiii. 

In primul rand, ce este legitimul si cine corespunde?

Primul lucru pe care ar trebui sa-l stie parintii care au luat decizia de a-si dezmosteni copilul sau copiii este de ce parte din mostenire sunt privati. Este legitimitatea stricta, a treia din mostenire care trebuie impartita in mod egal intre toti mostenitorii fortati corespunzatori. Celelalte doua treimi sunt cea a imbunatatirii si cea a liberei dispozitii. Cat despre cine sunt mostenitorii fortati, acestia sunt: ​​copiii si nepotii; in lipsa celor de mai sus, parintii si bunicii; si in sfarsit, vaduvul sau vaduvul.

Ce proces trebuie urmat pentru a dezmosteni

Urmatorul pas este sa mergi in fata unui notar pentru a consemna dezmostenirea in testament, care trebuie bine argumentata si dovedita. „In cazurile de dezmostenire, persoana dezmostenita nu trebuie sa dovedeasca nimic, dar sarcina probei revine mostenitorilor, ceea ce ii obliga si pe restul copiilor sa ii infrunte in instanta in cazul contestarii dezmostenirii. Acesta este inca un motiv pentru care parintii aleg sa excluda dezmostenirea”.  In acest sens, detalierea motivelor dezmostenirii si detinerea de dovezi clare, de incredere si de nerefuzat cu privire la cauza va fi esentiala pentru ca provocarea sa nu ajunga la bun sfarsit.

Confruntati cu dificultatea de a prospera dezmostenirea, parintii care doresc sa o dezmosteneasca o reduc la strictul legitim, imputernicindu-le pe restul mostenitorilor sa predea respectivul legitimat in numerar, chiar daca este cu bani din afara mostenirii, sau cu predarea unui bun care ar putea sa-si indeplineasca dreptul legal.

Motive justificate pentru dezmostenire

In ceea ce priveste motivele dezmostenirii copiilor, legea prevede trei tipuri de cazuistica:

– Sa fi refuzat, fara motiv intemeiat, hrana tatalui sau ascendentului care il dezmosteneste.

-Facandu -l maltratat in actiune sau l-au insultat serios in cuvinte.

-Demostenirea pentru motive de nedemnitate care include urmatoarele ipoteze:

  • Fiind condamnat cu o sentinta definitiva pentru infractiuni contra libertatii, integritatii morale si libertatii si indemnizatii sexuale. Cu conditia ca partea vatamata sa fie testamentul, sotul/sotia acestuia, persoana de care se leaga prin raport analog de afectivitate sau unii dintre descendentii sau ascendentii sai.
  • Sa fi acuzat faptuitorul de infractiunea pentru care legea stabileste o pedeapsa grava daca este condamnat pentru fals invinuire.
  • Oricine, prin amenintare, frauda sau violenta, forteaza testamentul sa faca testament sau sa-l schimbe.
  • Preveniti, cu amenintare, frauda sau violenta, sa faceti testament catre altul, sa revocati testamentul care a fost facut sau sa inlocuiti, sa ascundeti sau sa il modificati pe unul ulterioara.

„Toate motive clare, dar nu atat de usor de dovedit in fata legii”, spune avocatul. Incepand cu 2015, Curtea Suprema a extins abuzul psihologic ca cauza de dezmostenire, echivalandu-l, in unele cazuri, cu abuzul la locul de munca. „Atunci cand un copil pleaca fara mai multe intrebari, fara discutii, fara ofense si nu doreste niciodata sa aiba relatii cu parintii sau cu restul familiei, poate provoca daune psihologice suficient de grave incat sa provoace o depresie profunda in parinti. Este motiv suficient pentru dezmostenire?”, se intreaba avocatul, si adauga: „ Va depinde de aprecierea medicului (psihiatru si/sau psiholog) facuta in timpul vietii testatorului pentru ca instanta sa stabileasca daca este sau nu este motiv suficient pentru dezmostenire.

O poveste de succes

Abel Marin explica in cartea sa „Protejeaza-ti mostenirea” cazul unui tata diagnosticat cu cancer al caruia unul dintre cei doi fii ai sai nu a mers in vizita pe toata durata tratamentului pana la moartea sa. Dupa cateva luni de dezamagire constanta, el si sotia sa au luat decizia de a-si dezmosteni fiul, dar adevarul este ca in practica nu a fost un proces deosebit de usor. Pentru a realiza acest lucru, tatal s-a deplasat la psihologul din sectia de oncologie care il trata si a obtinut niste rapoarte care confirmau ca abandonul fiului sau il afecteaza mai mult decat boala in sine, pana la punctul de a dori sa abandoneze tratamentul. Aceeasi analiza psihologica a suferit si sotia lui, iar rapoartele ambilor au confirmat o stare de depresie „din cauza neafectiunii fata de fiul lor”.

Marin considera ca legile tarii noastre sunt putin depasite pentru a le contempla pe cele legitime. „Daca nu ar exista, ne-am putea lasa bunurile oricui dorim, evitand toate provocarile de mostenire, asa cum este cazul in multe alte tari, si fara ca decizia privind ultimele vointe sa cada in latitudinea judecatorilor si a instantelor”, spune el. .

Ce se intampla daca exista reconciliere?

Daca intre testator si dezmostenit exista impacare, „dezmostenirea va fi fara efect; care trebuie si testat”. In plus, daca un tata isi dezmosteneste fiul, copiii si descendentii acestuia din urma isi pastreaza dreptul la stricta legitimitate. „Cu toate acestea, de multe ori nepotii sunt dezmosteniti din aceleasi motive ca si copiii”.