Statul roman pierde anual 5 miliarde de euro, cu munca la negru.
Atat a anunțat Ministerul Muncii, chiar inainte de sfarșitul anului. Eu cred ca cifra reala e mult mai mare. E de ajuns sa ne uitam in jur, in piețe, pe strada, prin vecini, si sa numaram cați oameni cunoaștem care lucreaza la negru si cați primesc salariul intreg pe carte de munca: cam trei sferturi din romanii care muncesc, nu platesc taxe. Statisticile oficiale nu rezista niciodata cand le compari cu realitatea.
Dar hai sa zicem ca Ministerul Muncii are dreptate. 5 miliarde de euro sunt numai taxele pe munca. Numai ca firmele care folosesc munca la negru nu platesc nici impozit 16%, nici TVA 24%, (pentru ca nu taie facturi; altfel n-ar avea bani negri cu care sa-si plateasca oamenii). Asta inseamna cel puțin inca 5 miliarde de euro, care nu se duc in buzunarul statului.
Deci patronii dau anual statului o “gaura” de 10 miliarde de euro. Cel puțin, așa se vaita statul.
Concluzia? Statul e sugrumat de micii intreprinzatori!
Pentru comparație, guvernul a incercat la finalul a anului trecut sa obțina un amarat de imprumut de numai 1 miliard de euro de pe piața americana, dar a eșuat total. Tot pentru comparație, exporturile Romaniei pe 2011 au fost de circa 42 de miliarde de euro (iar asta e recordul). In condițiile astea, ne mai miram de ce Traian Basescu zice ca fara banii FMI, Romania nu mai poate plati pensiile si salariile bugetarilor? Pai nici n-are cum! N-are de unde!
Iar evaziunea fiscala o fac de regula micii intreprinzatori, pentru ca cei mari au alta metoda: exporta profitul prin firme offshore.
De ce e important lucrul asta? Pentru ca, in SUA de pilda, tocmai micii intreprinzatori țin in spate economia americana. 99,7% din firmele americane sunt intreprinderi mici, care produc circa 50% din PIB. Ele sunt singura salvare a orașelelor de provincie. Fara ele, șomajul ar exploda, iar SUA s-ar confrunta cu o criza sociala ingrozitoare (vezi During Downturn, Small Businesses Keeping Towns and Small Cities Alive). Micii intreprinzatori sunt coloana vertebrala a capitalismului american: ei nu primesc niciodata ajutoare de stat, sunt cei mai afectați de taxele mari pentru protecție sociala si in general au idei solide de dreapta. Pe banii lor au fost salvate de la faliment Ford si General Motors. Si tot ei vor scoate America din criza.
In Romania insa, tocmai micii intreprinzatori au fost de 20 de ani loviți, haituiți si disprețuiți de clasa politica. Acum s-a intors roata: statul roman a ajuns cu beregata sub calcaiul patronilor. Iar patronii il strivesc fara mila. Pai de ce le-ar mai fi mila?
Cat pierde de fapt statul? Eu zic ca nimic!
Potaile de funcționari publici, in greoaia lor prostie, au calculat simplu: atata e cifra de afaceri la negru, deci atata ar trebui sa luam noi.
E o tampenie! Pentru ca firmele din economia neagra n-or sa dea niciodata statului 80% din cat caștiga ele acum: ci pur si simplu or sa se desființeze. Or sa dea faliment. Sau, daca lucreaza pe internet, or sa se mute intr-un paradis fiscal. Milioane de angajați, care acum caștiga un ban la negru, n-or sa mai caștige nimic! Iar banii patronilor, care acum sunt prin banci romanești, or sa se duca frumușel in banci din Seychelles: adio Romania!
Așa ca prin masuri de forța si prin marirea impozitelor, statul nu va caștiga nimic: dimpotriva, va pierde! (Un articol excelent pe tema asta a scris ieri un autor ungur: This is why I don’t give you a job).
Evaziunea fiscala e de fapt greva fiscala!
De 20 de ani, Ministerul Finanțelor minte si minimalizeaza nivelul evaziunii. De ce? Pai, pe de o parte, ca sa-si ascunda incompetenta si hoția. Ca sa pastreze un loc calduț pentru șpagarii de la ANAF. Pe de alta parte insa, pentru ca nici șefii lor, politicienii, n-au vrut sa știe adevarul. Nu i-a interesat. Cat timp au existat fraieri de muls, cat timp au avut investitori straini si “capșunari” care aduceau bani in Romania, ce rost are sa alergam pe teren dupa taxe? Nu e mai bine sa stai in birou, cu cafeaua in nas si calculatorul deschis pe Facebook?
Dar acum investițiile straine s-au prabușit: de la 9 miliarde de euro (in 2008) la 1 miliard (in 2011). Banii capșunarilor la fel: tot de la 9 miliarde de euro (2008), la sub 2 miliarde (in 2011). Multinaționalele alea cu care se frecau politrucii, au cam plecat si ele din Romania: Nokia, Coca-Cola, Colgate, Nestle, Kraft Foods etc. iar alții n-au mai venit. Așa ca javrele bugetare au intrat in panica: daca nu ne mai primim salariile? Ce facem atunci: muncim numai pe spaga?
Ce e de facut?
Evaziunea fiscala n-ar fi ajuns niciodata la 75-80%, fara nesimțirea groasa, prostia si hoția funcționarilor publici. Pe ei se bazeaza statul social. Ei sunt adevarații vinovați pentru dezastrul economic al Romaniei. Ca sa plateasca salariile lor, sunt obligate firmele sa dea statului 80% din cifra de afaceri. Din cauza lor, in ultimii 3 ani au falimentat sau au fost inchise 220.000 de companii private. Din cauza lor, alte 22.000 de firme s-au mutat in Moldova si Bulgaria. Si tot din cauza lor, cele care mai traiesc in Romania, sunt obligate sa faca evaziune fiscala.
Așa ca soluția e simpla: paduchii bugetari (inclusiv șefii lor politruci) sunt primii care trebuie eliminați. Pentru ce? Pentru subminarea economiei naționale! De fapt, in Romania nici nu e vorba evaziune fiscala. E un protest civic si o problema de supraviețuire.
Sau noi, sau ei: care pe care!
